Otelul Galati

In cazul in care campionatul va fi castigat de Otelul imi iau covor cu emblema sau culorile echipei. Nu ma pricep foarte bine la footbal, dar cu un asemenea antrenor, presedinte de club si echipa unita n-am cum sa nu-mi doresc, ca un fan adevarat care am devenit intre timp, ca Otelul sa nu castige. Mi se par stupide intrebarile moderatorilor: "Va doriti sa castigati Campionatul?"Si ce s-ar astepta sa raspunda Marius Stan? Ca nu? "De fapt sper sa ajungem pe locul 6 cu toate cele 5 puncte pe care le avem avans fata de urmatoarea echipa din clasament". Cand vreodata in viata asta poti sa pui o asemenea intrebare liderului de clasament? Ma rog....

Marius Stan mi se pare cel mai clar, cel mai concis, cel mai limpede presedinte de club. Admir stilul sau modest si rezervat, la fel si discursul natural si degajat. Antrenorul, Dorinel Munteanu, este unul pe masura presedintelui in opinia mea. Puternic si usor zeflemist imi castiga simpatia fooaaarte usor. Chiar si felul cum mesteca guma aia in timpul meciurilor imi transmite un sentiment de siguranta si strategie directa. Nu in ultimul rand trebuie sa imi exprim atasamentul fata de un jucator, Cornel Rapa. Are un zvac neasteptat in joc.Sub fatuca aia copilaroasa se ascund surprize placute, constructive pentru echipa.

"Sa nu se schimbe!" e sfatul lui Marius Stan pe care il ofera jucatorilor tineri si mai putin tineri. Ma alatur acestui sfat si pe langa asta "Muscati din ei baieti!"

   "   Nu m-am maritat niciodata fiindca nu am simtit nevoia. Am 3 animale de casa care-mi tin, perfect, loc de sot: un caine care sforaie toata noaptea, un papagal care injura macar o data in zi si un motan care vine foarte tarziu acasa, seara de seara".            

(Marie Corelli)

 

De toamna

Miros de migdale, de sambure amar…e toamna. Aerul e strapuns de frunze plapande ramase fara vlaga, fara viata agitata din timpul verii.A venit timpul pentru migrare, plecarea dulce-trista catre covorul efemer  de frunze  calcat de mine, de tine si de toti cei care aleg sa faca o plimbare linistita intr-un noiembrie prea calduros pentru aceasta perioada a anului. Culori calde danseaza valsul naturii : orange, ocru trist, margini rosiatice care imi inteapa privirea , toate anunta sublimul trist al nonculorilor care vor urma.Prind o frunza si o pipai..ii simt venele amortite, scurse de seva; simt static si ma opresc intr-un moment de nemurire dar vantul imi goneste gandul si-mi ridic ploapele parca de plumb, cum ar spune Bacovia .

Privesc doi batranei care se tin de mana intr-un fel cum nu am observat pana acum..sentimente adanci imi par cum se rastalmacesc printre degetele lor: incredere, siguranta, dragoste si acea vesnicie care se naste in doi…”Cri-cri toamna e tarzie si friguroasa dar nu imi pasa pentru ca noi suntem 2” imi fluiera pe langa ureche un gand plecat parca de pe buzele batranului carunt.Optimismul ma cuprinde din cap pana in varful picioarelor…ma bucur sa vad cum oamenii se iubesc . Imi amintesc  titlul unui film “Idila de noiembrie” iar corelarile intre acea poveste si realitatea din fata ochilor mei nu inceteaza sa-mi abunde mintea. Simt din nou mirosul amar al frunzelor, ma trezesc parca din vis dar decorul e acelasi..fac parte din el si incep sa imi joc rolul. Frunze cazande…agresiv colorate…e toamna!

In dulcele stil "moisesc"

Andi Moisescu si  a lui emisiune imi mai incanta retina si timpanele in aceste vremuri crizate pe toate planurile.
Ma inclin pentru stilul tupeist si totusi cuminte, ramas in limitele bunului simt si ,bineinteles, pentru T-shirt-urile inconfundabile.Limbajul textelor sunt asa. ...neaoșo-updatate..un real deliciu  http://apropotv.protv.ro/emisiuni/apropo-tv-31-octombrie-2010

Temeri

Deseori aud intrebarea “Care este cea mai mare temere a ta? De cine sau de ce te temi ?” Probabil te gandesti atunci ca ti-e frica de Dumnezeu, de moarte, de intuneric sau orice frica te mai cuprinde. Mie mi-e frica de batranete, de timp…vreau sa am timp sa descopar, sa experimentez, sa calatoresc destul  cat sa-mi hranesc cunoasterea.Am nevoie de timp sa iubesc, sa plang, sa tip ca sa fiu auzita, sa zbor prin ganduri si vise…ahhh ce sentiment de noiembrie ! Cum nu stii? Nu simti ? Vezi? AI NEVOIE DE TIMP !

Am chef sa devin sentimentala asa ca mai bine as citi o poezie :

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

Imi place poezia asta si ma linisteste…mi-e de toate cand o recitesc si din ce in ce mai frica de timp.Ahhh timpul…..s-ar putea sa ma surprind intr-o zi scriind poezii,  as trai printr-un vers  macar inca o viata. Ma gandesc acum ,sau poate de mai multa vreme, daca poetii , mintile luminate, geniile si-au pierdut mintile cand au simtit negura vremii pasind tot mai repede peste vietile lor?

Tie, de ce anume  ti-e frica?

Daca nu te-as iubi

Adrian Păunescu

---

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

Doar scopul...fara durata vizitei

Astazi sarbatoresc ziua de nastere a blogului meu, suna a cliseu dar nu ma feresc sa il folosesc pentru ca zilnic ne lovim de clisee, voluntar sau involuntar. Just ar fi sa spun ce m-a determinat sa imi creez un blog..ei bine scopul infiintarii blogului meu este legat foarte mult de domeniu studentesc pe care il am deocamdata si anume jurnalism :D .Nu stiu cati cititori voi avea dar sper ca ,asa cum eu citesc diferite pagini ale unor persoane cunoscute sau persoane no-name si ma bucur de idei, conceptii si povesti de viata, la fel sa pot impartasi opinii si sa dezbat subiecte de  care unii din internauti sa fie interesati pentru ca, bineinteles, nu ma astept sa-mi creez vreo paleta larga de vizitatori si adepti ai ideilor mele. Dupa cum am dezvaluit mai sus sunt studenta la Jurnalism, anul 3 si ma inspaimanta ideea ca in vara voi sustine licenta...emotiva sau nu chiar ma cuprinde un sentiment de agitatie doar cand mintea imi zboara la acest examen dar hai mai bine sa nu dezvolt subiectul in aceste randuri. Intentionez sa pun in discutie, sau mai bine zis sa bat campii aici despre subiecte de actualitate fie ele din politica, sanatate, viata mondena , probleme studentesti si muuulte altele. Iata-ma deci vorbind despre oricine sau despre orice, cu folos sau nu ... voi pune aici gandurile toate cate-mi trec prin minte.