Temeri

Deseori aud intrebarea “Care este cea mai mare temere a ta? De cine sau de ce te temi ?” Probabil te gandesti atunci ca ti-e frica de Dumnezeu, de moarte, de intuneric sau orice frica te mai cuprinde. Mie mi-e frica de batranete, de timp…vreau sa am timp sa descopar, sa experimentez, sa calatoresc destul  cat sa-mi hranesc cunoasterea.Am nevoie de timp sa iubesc, sa plang, sa tip ca sa fiu auzita, sa zbor prin ganduri si vise…ahhh ce sentiment de noiembrie ! Cum nu stii? Nu simti ? Vezi? AI NEVOIE DE TIMP !

Am chef sa devin sentimentala asa ca mai bine as citi o poezie :

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

Imi place poezia asta si ma linisteste…mi-e de toate cand o recitesc si din ce in ce mai frica de timp.Ahhh timpul…..s-ar putea sa ma surprind intr-o zi scriind poezii,  as trai printr-un vers  macar inca o viata. Ma gandesc acum ,sau poate de mai multa vreme, daca poetii , mintile luminate, geniile si-au pierdut mintile cand au simtit negura vremii pasind tot mai repede peste vietile lor?

Tie, de ce anume  ti-e frica?